Omul nu-i puternic

Una dintre cele mai mari încercări pe care le are omul în viața asta trecătoare este debarasarea de ideea că este puternic, că este cineva, că de el depind multe și fără el nimic nu se poate. Aproape că nici nu poate să încapă în conștiința omului faptul că puterea lui nu-i a lui și că tot ceea ce i...

A ce miros oamenii străzii?

Circul zi de zi cu autobuzul. Deja cunosc, pe rutele pe care merg, cine și la ce oră se urcă, unde coboară și încotro o ia. Oamenii noi cu care mă intersectez îmi bucură privirea, căci am un obicei de a mi-i imagina îmbrăcați în rase de monahi, ținută ce le schimbă întrutotul aparența. Fac asta cu fiecare individ în...

Hai omule înapoi în tine

Astăzi am făcut o scurtă pauză de la mine însămi și am încercat să mă pun în pielea celor care în perioada asta simt frică: de boală, de autorități, de contravenții, de moarte. Și am înțeles că toată teama asta a oamenilor e cumva justificabilă. Omul de astăzi se agață cu disperare de singurele chestiuni care îi dau sens: propria...

Mami, eu vreau să fiu fetiță!

M-am mutat de curând într-un cartier nou din Brașov. Genul ăla de loc unde majoritatea dintre cei care închiriază sau cumpără apartamente lucrează împliniți în corporații de renume. Majoritatea tineri. Și integrați deja într-o lume a viitorului. Inteligenți, excesiv de amabili, deloc excentrici, corecți politic, din exterior perfecți, își duc viața nestingheriți unii printre alții. Zâmbesc mult, mereu, la orice,...

Oamenii simpli

Ce binecuvântare sunt oamenii simpli. Oameni de la care poți învăța naturalul, firescul, autenticitatea, scopul real al nostru pe pământ. Adesea, ei sunt foarte sinceri și ne pot șoca prin felul în care își pun înainte „mizeria” din ei, fără a încerca să o pitească în spatele unor false virtuți, așa cum facem noi, ceilalți, care spunem despre noi înșine...

Credeam că sunt cineva

Întotdeauna mi s-a spus că sunt puternică. Tare. Că e în mine un motor care nu mă lasă nicicum să las garda jos. Că privesc viața în ochi fără să mă tulbur, fără să mă împiedic de treptele ce n-au fost tot mereu egale; și nici măcar una deasupra celeilalte. Întotdeauna mi s-a spus că oameni ca mine conduc lumea...

Ateul, credincioasa și ispita

Am ascultat - inițial din întâmplare, apoi voit, de curiozitate - o discuție între un așa-zis ateu (autointitulat) și o credincioasă fără cunoștințe teologice. Mi-a fost cea mai mare lecție de viață creștinească din ultimii ani. Se făcea că ateul nostru nu înțelegea de ce a făcut Dumnezeu ciupercile otrăvitoare. Și o întreba confuz pe credincioasă ce sens au ele, dar...

Andreea

Mă privea cu ochii umezi și albaștri așa cum se uită în jur o bunică ce-și poartă în privire crucea. Mă cântărea și se juca cu mine, făcându-mă să par un fir de ață fără-nceput și sfârșit. Și mă făcea să tac, căci nicio vorbă nu se putea spune în fața acelui chip senin, ce nu-și spunea povestea în întregime,...

Profa de română

Nu mi-a plăcut liceul. Prea pretențios pentru mintea mea bezmetică. N-am putut suporta nicio clipă faptul că aproape la fiecare materie ți se cerea să tocești - că de, liceu de prestigiu, nu se cădea să nu-ți știi lecția pe de rost. Curând, n-aveam să mai dau atenție profesorilor, orelor, colegilor. Eram în lumea mea și-mi doream să se termine...