A ce miros oamenii străzii?

Circul zi de zi cu autobuzul. Deja cunosc, pe rutele pe care merg, cine și la ce oră se urcă, unde coboară și încotro o ia. Oamenii noi cu care mă intersectez îmi bucură privirea, căci am un obicei de a mi-i imagina îmbrăcați în rase de monahi, ținută ce le schimbă întrutotul aparența. Fac asta cu fiecare individ în...

Mami, eu vreau să fiu fetiță!

M-am mutat de curând într-un cartier nou din Brașov. Genul ăla de loc unde majoritatea dintre cei care închiriază sau cumpără apartamente lucrează împliniți în corporații de renume. Majoritatea tineri. Și integrați deja într-o lume a viitorului. Inteligenți, excesiv de amabili, deloc excentrici, corecți politic, din exterior perfecți, își duc viața nestingheriți unii printre alții. Zâmbesc mult, mereu, la orice,...

Oamenii simpli

Ce binecuvântare sunt oamenii simpli. Oameni de la care poți învăța naturalul, firescul, autenticitatea, scopul real al nostru pe pământ. Adesea, ei sunt foarte sinceri și ne pot șoca prin felul în care își pun înainte „mizeria” din ei, fără a încerca să o pitească în spatele unor false virtuți, așa cum facem noi, ceilalți, care spunem despre noi înșine...

Ateul, credincioasa și ispita

Am ascultat - inițial din întâmplare, apoi voit, de curiozitate - o discuție între un așa-zis ateu (autointitulat) și o credincioasă fără cunoștințe teologice. Mi-a fost cea mai mare lecție de viață creștinească din ultimii ani. Se făcea că ateul nostru nu înțelegea de ce a făcut Dumnezeu ciupercile otrăvitoare. Și o întreba confuz pe credincioasă ce sens au ele, dar...

Andreea

Mă privea cu ochii umezi și albaștri așa cum se uită în jur o bunică ce-și poartă în privire crucea. Mă cântărea și se juca cu mine, făcându-mă să par un fir de ață fără-nceput și sfârșit. Și mă făcea să tac, căci nicio vorbă nu se putea spune în fața acelui chip senin, ce nu-și spunea povestea în întregime,...