Suntem inconștienți – statul ne vrea binele!

Se țipă la noi că nu facem bine ce facem. Că nu mai suntem cetățeni responsabili și că, deodată, devenim periculoși: riscăm să ucidem, să ne sinucidem, dar și să compromitem un sistem “statal” care se dorește impecabil. Riscăm să luăm parte la un dezastru de proporții care va schimba, spun ei, cursul istoriei, poate chiar din rădăcini. Știm doar că istoria e scrisă de cei care au șters umbra răposaților. Ucișilor.

Firește, realitatea e alta. Și nu-i de partea lor. Și, firește, n-arată deloc așa cum ei o prezintă. Realitatea e acea bucată de spațiu și timp în care ei, cei care ne pretind o conduită absurdă, nu prea se învârt. Ei nu-s nevoiți să meargă la muncă între sute de oameni cărora nu mai au voie să le vadă chipul. Și nici în Biserică nu merg prea des, acolo de unde se aud, de dincolo de măști (uneori), slavosloviile. La teatru nu calcă, că-s prea alambicate intrigile, iar dramele și tragediile le plac mai mult în filme main-stream; dar și mai mult în rândul cetățenilor pe care îi păstoresc, neatent. Nesăbuit. Cu dispreț. Și satisfacție.

Și pentru că nu facem bine ce facem, ne pedepsesc, precum o mamă iubitoare și îngrijorată care-și mângâie puii și-i ocrotește cu atenție ageră de lup? Nici vorbă. Doar ne sugrumă drepturi și libertăți prevăzute de Constituție, invocând o pandemie de neoprit. Păi dacă e de neoprit, la ce bun haosul? Ah, pentru panică? E clar acum. Panica ajută cetățeanul responsabil să își toarne vecinul de bloc că intră în lift fără mască. Și ca să fie siguri că nu scapă nici un nepurtător de mască de pedeapsă, ne-au ușurat existența cu polițiști undercover, dispuși 24 din 24 să pândească infractorii. Să nu cumva să strice careva liniștea și ordinea publică. Intimitatea și libertatea erau oricum, de mult timp, overrated.

N-am fost cuminți și n-avem voie să ne cinstim Sfinții. Nu putem umbla pe străzi, la câțiva metri unii de alții, că nu știm ce pericole pot să apară. Nu-i același lucru cu aglomerația din market-uri, cozile de la farmacie sau plimbările prin parc. Aici e diferit, iar ei știu prea bine, așa că ne păzesc să nu zădărnicim combaterea….cum era? Să nu zădărnicim combaterea bolii. Așa. Ar trebui chiar să le mulțumim. Facem mai târziu o scrisorică cu dulcegării. Pentru ei.

Și tot pentru faptul că suntem iresponsabili, noi marea masă de proști, au decis să închidă iar restaurantele. E periculos, într-adevăr, să pescuiești bacterii și viruși de pe linguri. Nu știi niciodată ce carcalac periculos zace în porția de paste bolognese de la restaurantul ăla bun din centru. Doamne feri să se răspândească specia asta de virusache de restaurant, că face ravagii de 70 de ori câte 7. Chiar e o treabă serioasă.

Măcar putem răsufla ușurați că ne lasă să votăm. Aici e totul impecabil, te verifică în cabină dacă îți lingi degetul când deschizi buletinul de vot, îți dezinfectează ștampila cu acid, să se dezintegreze fiece carcalac, ba chiar, la ieșirea din cabină ți se administrează o doză uriașă de gel dezinfectant, din cap până-n picioare, dus-întors. Cu aromă de piersică!

Suntem pur și simplu inconștienți! Statul ne vrea binele!

Autor: Adriana B.

Facebook Comments

No Comments

Post a Comment