Crăciunul și ordinea darului – Prezența care iubește [2]

Contemplarea Nașterii ordonează reperele care se deschid reflecției. Într-un fel, exercițiul mistic de participare la taină – înțelegând prin „mistic” efortul de impropriere a ceea ce se contemplarea revelează interiorității – ține trează căutarea în Dumnezeu, de manieră că orice dar primit cu ocazia Nașterii devine incapabil să înlocuiască, fie și minim, starea de plenitudine care se instalează în inimă. Insule plutind pe întinsul unei minți care nu încetează să se întrebe, reflecțiile – centrate în certitudinea ocazionată de absolutul Prezenței întrupate – reperează mesajul restaurator dat în Naștere.

Fiecare reface în inimă imaginea Vieții care, născându-Se, îl renaște. Incapabil să-i înțeleagă plinătatea, în căutare de cuvinte pentru a rosti taina, stări de putință îi cuprind mintea în preajma acestei Prezențe. Drumul parcurs îl ajută să înțeleagă că locuiește în lumea în care oamenii au reificat sublimul, dăruindu-și unii altora suporturi incapabile să-l înlocuiască. Acest exercițiu de reflecție și simțire a Prezenței îi rămâne în minte ca un ritualic prilej de revigorare interioară. Privind la experiența altor căutători, el realizează, înaintând, că întrebările sfârșesc în răspunsuri mistice și că în veghere se ascunde confirmarea.

Autor: prof. Dr. Nicușor NACU

Facebook Comments

No Comments

Post a Comment