Blestemul celui puternic

De mici copii vrem să fim puternici. Începe cu momentul ăla în care erai afară cu ceilalți copii pe stradă, la școală sau la grădiniță și micul tiran își face apariția în viața ta. Primul pumn, prima îmbrânceală sau chiar vorbă urâtă adresate ție de cineva care reușește să te domine. Dacă ai frați, este posibil să experimentezi asta chiar acasă. Alteori niște părinți prea severi pot face același lucru, nu contează în ce fel, micul tiran își va face apariția în viața fiecăruia dintre noi la o vârstă fragedă . Acesta este unul dintre momentele la care nu te gândești decât atunci când cineva vorbește despre acest lucru și îți apasă niște butoane în creieraș. Îți aduci aminte acum, nu? Primul moment în care ai fost speriat/ă, primul moment în care teama ți-a invadat corpul și tot ce îți doreai era să fii puternic/ă, să poți riposta. Așa începe.

Dacă dorința aia este destul de puternică va reuși să învingă teama și ușor-ușor o va înlocui cu altceva, cu încrederea de sine. Prima dată te gândești că poți riposta și treaba asta îți dă un dram de putere, dacă folosești acel dram de putere pentru a și acționa atunci vei cunoaște prima dată sentimentul ăsta care este mai periculos decât orice drog de pe pământ, puterea. Nimeni, dar absolut nimeni, nu a ajuns puternic fără a fi slab, speriat și pierdut întâi. Mai sunt cei care nu reușesc să învingă acea teamă, fac din ea un mod de viață și ajung să trăiască obedient, în frică, mereu încercând să mulțumească pe toată lumea. Ei sunt cei slabi, iar la ei mă voi întoarce puțin mai încolo.

Puterea este o armă cu două tăișuri însă, ea nu este de un singur fel, ci vine în tot felul de forme. Poți avea forță fizică și îi poți domina pe toți, vei ajunge să te crezi invincibil și atunci vei greși. Pentru că garantat, vei supăra la un moment dat un om poate mult mai slab fizic decât tine, dar foarte dotat intelectual. Puterea lui se va dovedi de cele mai multe ori peste a ta, pentru că așa cum bine spuneau băieții de la Paraziții: ”Mintea conduce pumnul, nu invers!”. Lista nu se oprește aici, oamenii își vor căuta mereu puterea și când o vor găsi,vor ține de ea cu dinții. Asta pentru că un lucru este cert, dacă ești puternic vei obține mult mai repede rezultate bune în viață, dacă reușești să-ți și inhibi empatia și dragostea de om poți ajunge chiar să conduci lumea. Escobar, Hitler sau orice alt lider care a ajuns în topul oamenilor puternici ai istoriei stau ca dovadă pentru acest lucru. Ce înțelegem de aici până acum? Puterea se naște din traumă și nu se rezumă doar la atât, puterea te va face să uiți de traumă. Când te simți puternic nici o rană nu mai contează, mergi înainte și rezolvi lucruri, tot ce îți propui realizezi, când ești puternic conduci oameni și crezi că nimic nu te poate doborî….

Acest crez se va dovedi a fi blestemul celui puternic. A fost o capcană, puterea nu a vindecat niciodată trauma, doar a mascat-o foarte bine, atât de bine încât ani sau zeci de ani ai fost convins că ești ok. Dar cu viața nu te joci, este un balans în toate și dacă nu ești atent, când ți-e lumea mai dragă ceva se va întâmpla și zidul construit în jurul traumei va pica. Dacă ți-a luat ani să ajungi la extazul puterii să nu ai impresia că distanța până la agonie va fi proporțională, nicidecum, ceea ce prin putere ai clădit în ani de zile va fi dărâmat într-o secundă atunci când blestemul se va activa, atunci vei ști. Atunci vei înțelege vorba aia cu ”Karma is a bitch!” mai bine ca niciodată, pentru că omul puternic nu prea are scrupule sau dacă le are, cel mai probabil de ele se vor bucura doar apropiații acestuia, restul sunt potențiale victime. Nu degeaba fiecare om puternic îți spune că trebuie să calci pe cadavre ca să ajungi unde vrei, să nu crezi că glumește. Rareori oamenii puternici sunt cu adevărat oameni de treabă, în schimb ei vor avea această părere despre propria persoană. De exemplu, atunci când ești puternic și faci bani, vei ajuta. Nu contează pe cine. Nu contează cu ce. Vei vrea să o faci.

Trebuie să o faci pentru că dacă te simți tu puternic când faci bani, te vei simți și mai puternic atunci când îi dai amărâtului din fața ta din ei. Tu ai putut să-i faci, el nu. Pft. El e slab. Puterea, această iluzie cu care ne place să ne drogăm încă de mici, această iluzie care se disipă în neant atunci când marele tiran își va face apariția. Moartea unui părinte, pierderea unui apartament, divorțul, cămătarul care te caută să te omoare sau pierderea unui job sunt doar câteva dintre felurile în care marele tiran se va înfățișa în viața ta. Și te va pune în cur, iar dacă ai ghinionul să nu ai prieteni loiali sau familie care să te susțină, te va pune chiar în pământ. În orice caz, omul puternic de ieri, va fi azi mai slab ca niciodată.

Și uite așa am ajuns înapoi la ”slabi”. Avem tendința de a-i considera slabi pe oamenii care își trăiesc viața purtând traumele după ei fără să găsească acel curaj de a riposta micului tiran, sunt cei care se mulțumesc cu puțin, nu vor să lupte, sunt obedienți sau vor să trăiască singuri, retrași în cochilia lor. Și ei sunt de mai multe feluri, unii dintre ei reușesc să mimeze succesul, dar privindu-i atent îți vei da seama de dedesupturile poveștii lor. Privită din afară, viața omului slab pare anostă, monotonă, plină de rutină. Acel om însă a trăit cu trauma atât de mult încât s-a obișnuit cu ea, a învins-o prin acceptarea ei și i-a răpit astfel orice putere. Când marele tiran își va face inevitabil loc și în viața lui, omul slab va ofta, se va uita la cer și va ridica din umeri spunând: ”Facă-se voia Ta!”. Va merge apoi mai departe cu capul sus, de multe ori fără să-și dea seama cât de puternic a ajuns.

Așadar, dacă ai fost sus și ai picat, e ok. Nu te strădui să pari puternic iar, pentru că doar atât vei face, vei crea o aparență. Învață de la ”slabul” pe care îl desconsiderai până nu de mult, s-ar putea să înțelegi viața altfel. Dacă ești într-o perioadă bună a vieții tale și te simți în putere, ia de-ți caută micul tiran pentru că undeva în viitor, acolo unde și când te aștepți mai puțin te așteaptă ăla mare și dacă te prinde pe picior greșit, ai belit-o, Măria ta. Te va pune în cur. Eu știu…. sunt ”slab” acum. Și nu e rău deloc…

Autor: Daniel Milea

Facebook Comments

No Comments

Post a Comment