Tata, când te vezi în oglindă, îți zâmbești?

De curând, Petru (flăcăul cel mic), mi-a pus o întrebare care m-a surprins:

– Tata, a zis el, tu, dimineața, când te vezi în oglindă îți zâmbești?

Eram cu ochii într-un text, i-am ridicat, privindu-l nedumerit. Într-un fel nelămurit, întrebarea mi s-a părut extrem de relevantă și am avut sentimentul că răspunsul chiar va conta. Am ales să fiu sincer:

– Nu!

El a râs fâstâcit, ca și cum mă provocase la o indiscreție. Îi priveam gropițele care se formează atunci când zâmbește timid:

– Dar tu, Petru? Tu(-ți) zâmești, nu-i așa?

A confirmat chicotind, ca și cum l-am prins asupra unui fapt făcut pe ascuns.

Nu mi-am pus niciodată această întrebare! Cum mă întâmpin, zilnic, în oglindă, la prima oră? Cum îmi revăd chipul? Ce simt? Ce cred? Cum reacționez? Privind în urmă îmi dau seama că, într-adevăr, nu-mi zâmbesc. Mă privesc mai degrabă scrutător, ca din afară, ca și cum privesc pe altcineva, fiind conștient că eu sunt acel altcineva. Mă spăl pe față, pe dinți, mă verific. Eventual îmi aranjez oleacă părul. Când mă bărbieresc, procesul e mai complex și mai îndelungat. Primenesc și corectez, așadar, dar o fac așa cum aș face-o cu un obiect care trebuie să arate într-un fel anume și care trebuie să stea într-un fel anume.

Petru își zâmbește! Așa se întâmpină el, la început de zi. Nu o face din narcisism, îl cunosc prea bine, ci din bucurie. Se bucură să se revadă. Și, timid cum e, se fâstâcește în fața propriei apariții și nu știe cum să exprime acea bucurie. Când era mai mic se ascundea de musafiri. Nu la modul dramatic, pur și simplu se dosea după maică-sa, ori după ușă, unde, furișat în tăcere, își frământa degețelele. Acum nu-și mai frământă degetele, dar zâmbește larg, cu buzele strânse, ca și cum s-ar chinui să țină în frâu un hohot de râs.

E zâmbetul pe care știu că și-l arată în oglindă. Un zâmbet larg, cu gropițe, în spatele căruia se ascunde, ca odinioară el, după mama lui, un râs plin, rotund, rostogolit în sine.

Voi cum vă întâmpinați în oglindă?

Autor: Silviu Dancu

Facebook Comments

No Comments

Post a Comment