Ce mai citim? Yalom.

„Trăieşte cum trebuie, îşi reaminti el, şi ai încredere că vei da celorlalți lucruri bune, chiar dacă tu nu vei afla niciodată asta.” – Irvin D. Yalom, Soluția Schopenhauer 

Un episod al comediei sci-fi britanice, Red Dwarf, are un personaj feminin tulburător, cu un puternic accent german, care proclamă: „Schopenhauer avea dreptate: Fără durere, viața nu are sens. Sunt pe cale să-i dau sens vieții tale”. Aceasta este mai mult sau mai puțin tema centrală a romanului lui Yalom. 

Romanul se deschide cu Julius Hertzfelf, un psihoterapeut în vârstă de 65 de ani, care a fost diagnosticat cu cancer. În confruntarea cu cancerul și cu propria sa moarte, psihoterapeutul Julius, încearcă să-și reexamineze viața și munca. Din motive pe care nu le poate înțelege în mod clar, îl caută pe Philip Slate, un dependent de sex și pacient mai vechi, pe care nu a reușit să-l ajute. Philip, acum doctor în filosofie, susține că a fost vindecat cu ajutorul filosofului Arthur Schopenhauer. Rezultatul? Se poate în mod ironic spune că acesta trăiește izolat în propriul trup în marele univers al logosului etern, contrapunctul aparent al lui Julius, cald și uman, a cărui practică se bazează pe dragostea față de oameni.Philip își dorește să devină terapeut și îi cere lui Julius să-l îndrume. Poziția mizantropică a lui Philip reprezintă o provocare pentru Julius și îl invită  se alăture grupului său de terapie, în schimbul îndrumării sale. 

În mod convenabil, Julius mai are douăsprezece luni de trăit, perioada în care au loc aceste întâlniri. Acest roman îmbină aspectele dinamice ale psihoterapiei de grup cu fragmente din filosofia lui Arthur Schopenhauer. Este explorat modul în care psihanaliza și terapia de grup pot contribui la înțelegerea acțiunilor și suferințelor noastre și în ce măsură ne pot ajuta acestea să ne vindecăm. Irvin Yalom sapă la rădăcinile sentimentelor distructive și a acțiunilor controversate împuternicite de suferințe psihologice ascunse, prin ochii unor personaje bine dezvoltate, cu lupte cât se poate de reale. 

Cititorul are sentimentul că este de fapt membru al grupului. Dinamica grupului se intensifică atunci când se alătură Philip, care este convins că o sursă primară de durere este atașamentul față de relațiile umane, ceea ce provoacă idei și concluzii interesante din partea tuturor membrilor grupului. Deci, o persoană care este ferm convinsă că una din sursele principale ale suferinței este atașamentul față de relațiile interumane se implică într-un grup de terapie, a cărui funcție este de a intensifica relațiile umane dintre membrii săi. Ce ar putea merge prost? 

De fapt, acestă situație schimbă complet dinamica grupului. Fără îndoială, de exemplu, grupul este îmbunătățit atât individual, cât și colectiv, prin inserția schopenhaueriană asupra vieții, oricât de dezastruoasă ar putea părea aceasta. Fiecare membru al grupului percepe contribuția lui Philip ca fiind una extrem de valoroasă, deși nimeni nu înțelege exact de ce sau cum. 

Mai semnificativ, confruntarea dintre două puncte de vedere opuse asupra lumii ridică în mod evident întrebarea legată de aspectele care constituie succesul unui proces psiho-terapeutic. Care sunt criteriile „vindecării” psihologice sau emoționale? Este vorba de mulțumire și acceptare personală? Un sentiment de acceptare în cadrul unui grup? Creșterea abilităților sociale? Toate sau niciuna dintre cele de mai sus? Nu este deloc clar că membrii grupului împărtășesc același criteriu de succes, dar sosirea lui Philip oficializează această problemă. 

Finalul este unul doar aparent ridicol: el funcționează ca o privire dinspre cealaltă parte a mormântului, o fărâmă de umor prin care sa ne încălzim împotriva morții, poate chiar și un surâs timid și rar al lui Schopenhauer. De fapt, ambele personaje sunt fațete ale unei singure minți, oscilând la fel ca toate celelalte personaje între fațete ale identității proprii, dar care se dovedesc a fi slabe și fragile: în integrarea care are loc, tocmai această expunere comună este eliberatoare în ceea ce privește atașamentele și vanitățile interioare . Cartea este un ghid practic pentru terapie, și realizarea acesteia în lumea obișnuită a prieteniei și a relațiilor dintre noi. În cele din urmă, nu există un conflict între transcendent și cotidian. 

Totul este aici și acum. 

Autor: REDACȚIA

Facebook Comments

No Comments

Post a Comment